Get Adobe Flash player

Evaluare utilizator: / 1
Cel mai slabCel mai bun 

Rezistenta la schimbare, o realitate comuna multor medii institutionale din societatea romaneasca postdecembrista, a fost o prezenta nefasta, care s-a manifestat si n cadrul institutiilor culturale din Romania, spatii culturale in care continuau sa se permanentizeze

principii si practici administrative si culturale, consolidate in epoca socialista. Lentoarea procesului de schimbare din cadrul institutiilor culturale s-a datorat nu atat unor bariere mentale existente, cat, mai ales, tipului de control managerial pus n practica. Acest control a ramas pe mai departe apanajul unor cadre de conducere formate in continutul ideologic de stanga, iar practicile culturale si administrative uzitate erau specifice culturnicilor si politrucilor din epoca socialista.

 In acest context al permanentizarii actului decizional prin reciclarea de vechi cadre agreate in epoca socialista, tinerele generatii de specialisti nu si-au putut exercita, in plan cultural, o reala libertate de miscare. Au fost astfel ratate posibile proiecte culturale de anvergura, in masura sa determine actul schimbarii si sa produca o fisura majora  intr-un mediu cultural conservatorist, aflat, din nefericire, inca la periferia Europei culturale. Acest parohialism al culturii de stanga, intretinut prin cadre ale vechiului regim, a provocat un real deficit sub raportul inovarii, un deficit greu de depasit, in lipsa demararii unor schimbari structurale si a implementarii unor strategii de dezvoltare bazate pe viziuni noi si nu pe improvizatii de suprafata, menite cel mult sa mimeze schimbarea si anume, o falsa detasare de vechile mentalitati si practici culturale de stanga.

Efectele acestei gandiri de stanga, in planul culturii, se fac simtite si la ora actuala, sub diverse fizionomii si intensitati. Chiar si limbajul cultural, materializat in plan discursiv, a ramas populat de variate clisee ideologice, care sunt  expresia  autentica a unei culturi consolidate sub imperativele ordinii totalitare de stanga. Drept urmare, si dupa 1989, actul cultural a continuat sa fie tributar unor vechi normative culturale prestabilite, precum exacerbarea valorilor colective in cultura, subordonarea actului cultural unei comenzi sociale, dar si aservirea acestui act cultural unor precepte de ordin dogmatic. Liberalizarea societatii  s-a realizat mai mult in formele exterioare, nereusind sa afecteze prea tare fondul care a ramas, pe mai departe, marcat de trasaturile dominante ale unei societati de stanga, nedispusa sa procedeze la o delimitare stricta fata de trecutul ei imediat.

Dupa 1989, desi actul cultural nu mai raspunde direct unei comenzi politice, acest act isi mentine totusi vechile sale trasaturi. Comemorarile festiviste, gen parastas, si apologiile ridicole vor parazita, in continuare, imaginea actului cultural, desi, in aspectele exterioare ale acestuia, s-a incercat, totusi, crearea unei aparente de europenitate. Acest fapt a constituit o dovada palpabila ca resursa umana, formata in continutul dogmatic al vechiului regim, conservase, cu fidelitate, un intreg univers ideatic reactionar, menit, in mod fatidic, sa blocheze, la propriu, mecanismul schimbarii. Era, pana la urma, de previzionat faptul ca functionarii docili ai vechii culturi de stanga aveau sa lanseze pe mai departe pe piata culturala valorile osificate ale unei Romanii, marcata de ruralitate, etnicism primitiv, nationalism pueril, conservatorism versus traditionalism si izolationism.

Rezultatul a constat intr-o blocare a evadarii din lagarul culturii de stanga spre marea cultura si spre modelele autentice europene. Am ratat astfel sansa posibila de a ne prezenta pe scena marilor culturi cu imaginea unei alte Romanii, o Romanie care intelege sa-si impuna valorile citadine si laice, o Romanie deschisa in mod real exteriorului si apta pentru manifestarea unui cosmopolitism cultural si, prin excelenta, aristocratic.

De aceea, si in momentul de fata gestam in limitele unei culturi minore si suntem marcati de toate minusurile unui provincialism cultural, de epigonism ridicol, de sincronism mecanic si de accente de imitatie sterila. Un dialog eficient cu modernitatea europeana, sub raport cultural, nu inseamna o europenizare fara discernamant a practicilor culturale doar in scopul de a depasi tarele unui trecut cultural, inregimentat unor valori ideologice dogmatice, ci, in prim plan, o incercare de personalizare a viziunilor culturale, dar si a practicilor culturale uzitate. Este aici singura cale de a ne obtine un capital de respect cultural n raport cu alteritatea culturala europeana.

Adrian Constantin

 
ADRESA NOULUI SITE(din 2014):

Momentul Zilei

 

LA MULTI ANI BUZOIENI, ORIUNDE V-ATI AFLA!

La cumpana dintre ani, atunci cand dorintele zboara neingradite catre Cer, redactia NEWS BUZAU ureaza tuturor buzoienilor, oriunde s-ar afla, numai bine, sanatate si maxima fericire. Sa fiti voi insiva mereu! Un an mai bun!