Get Adobe Flash player

Evaluare utilizator: / 2
Cel mai slabCel mai bun 

Craciunul roscovelor. Se apropie Craciunul. Steaua se intrezare la orizont, unii se pregatesc de chiolhane, altii de post si rugaciune. Cerul lumii vibreaza de magi, tamaie (de multe ori de contrabanda) si aur, cat mai mult aur. Roscovele sunt si ele prezente, cu dulceata lor nesatula, cu aspectul lor de aramiu-putred, cu pericolul de alunecare encriptat in lungile-i coji.

Acum cateva seri am trecut pe langa casa lui Calvin din Home Alone I (Singur acasa 1) din Chicago si mi-am adus aminte de pustiul care facea farse unor hoti in perioada Craciunului. Ce frumos (sub chip de fals, de kitsch) colorat era acel Craciun din film: cu beculete prin copaci, papusi in chip de Iisus si paie lustruite cu grija. De fapt asta e America, o tara reclama, un brain-washing generalizat si institutionalizaat, o tara a roscovelor. Pai, pana si zidurile caselor, in mare parte seamana la culoare cu imaginea depresiva a roscovelor. Sa nu mai zic de mancare, care nu indestuleaza si pe care putinele muste nu se aseaza nici cu invitatie speciala. Dar, aici nu fac apologia stupiditatii americane, de altfel o populatie destul de pasnica, vorbesc de americanul mintit cu regularitate, cel de rand nu de staff-urile troglodite. Am discutat cu multi americani si toti, fara exceptie mi-au spus ca il injura pe Bush (Bullshet), nimeni nu e de acord cu el, poate numai parintii semiti ai roscovelor talmudice (si cu tristete o zic si unii romani brain-washing-uiti si capatuiti pe aici). Daca roscovanii(americanii) sunt infantili, sa le fie de bine, dar ce te faci cu romanii si alti emigranti, carora nu le mai ajung deloc roscovele sa se hraneasca? Snobii sunt pacatosi, deoarece sunt falsi (singurii pe care Hristos ii mustra aspru zicandu-le celebrele:”Vai voua!”)…mai de preferat este un infatil de roscovan decat un snob roman (ceva din fiinta noastra nu se potriveste cu asta!).

            Venind aici, am intalnit multi romani, aproape fara exceptie toti sunt bolnavi…asupra capetelor lor sta blesemul de Mama a Tarii, de aceea intr-o forma sau alta ei innebunesc treptat. Poate este afrodisiacul roscovelor de vina, poate nu. Si de ei ma doare, deoarece sunt inca ai mei, ai nemului, oare chiar mai sunt (imi aduc aminte cum se rusineazaa unii sa vorbeasca romaneste in familie sau aiurea)?

            Ne pregatim de Craciun, incercam sa curatam staulul interior, de roscove, de wishchii(cum zic taranii la renumita bautura americana), de tembelitatea CNN, de slujbele mumificate de la Bisericile ortodoxe romane de aici. Ce gaseste Hristos in sufletul nostru roscovan? Post de mantuiala, un trup epuizat de munca la smotru pentru un penny in plus, paie lustruite si papusi de plastic, brazi artificiali, Mo(a)s(e)i Craciunite dezgolite ca la Play Boy, slujbe cu miros de festila acrita, clopote si sunet de toaca pe CD-uri si altele…pentru asta a venit sau vrea Hristos sa vina la noi, an de an? Hristoase, nu veni aici ca nu ai loc de fum de tigara in Biserica, de muzica bisericeasca aiurita, de Bingo si cafele, du-te in tara Ta, in Romania, acolo, mai gasesti un suflet amarat care sa te primeasca, acolo este locul Tau. Aici lasa-l pe Mos Craciun albastru cu sacul marca: Pepsi si Coca-Cola, care lasa-n sosete, roboti pentru copii, paianjeni fosforescenti, X-Box-uri si Play Station cu distrugatoare razboaie. Aici nu mai ai loc, Tu nu vezi Doamne, nici printre ai tai, romanii cu numele?

            Hristos raspunde: “ Eu iti sunt tata, Eu frate, Eu mire, Eu casa, Eu iti sunt hranitor, Eu haina, Eu radacina, Eu temelie. Tot ce vrei aceea iti sunt. Ca sa nu ai lipsa de nimic. Voi fi in serviciul tau. Caci am venit sa slujesc nu sa fiu slujit. Eu iti sunt si prieten si oaspe si cap si frate si sora si mama. Iti sunt toate. Numai poarta-te sincer cu Mine. Sarac facutu-M-am pentru tine, pribeag rastignitu-M-am pentru tine pe cruce si am fost pus in mormant. Sus intervin pe langa Tatal pentru tine. Jos, rugator facutu-M-am la Tatal pentru tine. Tu esti pentru Mine totul: si frate si impreuna mostenitor si prieten si madular(al trupului Meu). Ce mai vrei inca?”

            Iar, noi, din praful fara de tina raspundem obraznic: “ Cateva roscove si penny Doamne….!”

            Scara lui Iacob a devenit lift (elevator, care nici macar nu eleveaza!), Cuminecatura-Grijanie, un mic prea banal moft(In biserici ortodoxe din America si cu siguranta si din alta parte, credinciosii condusi de nas de vreun preot-janitor se impartasesc fara pregatire aproape la fiecare Liturghie!). “Linu-I Lin” a devenit cel mai aspru pelin, taranganat in mod damblagiu de coristi improvizati intre o tipsie de verzisori si o cafeluta dupa (sau in timpul )mumificata-pomenita slujba.

            Dragostea ar trebui sa ne debordeze (Nicolae Cabasilas) la Craciun nu noi sa o debo-abandonam. In tara roscovelor nu mai este loc de Prunc, nici de Maica Sa (aici cel mai persecutat este barbatul alb, femeile, negrii, evreii si altii sunt privilegiatii!), si ce ma tem este ca acest model hary-potter-ian contamineaza mintile si ale romanilor din tara, dupa cum se  vede sau se aude. Daca umanitatea in acest timp si eon se afla in plenitudine in Fecioara Maria, noi ne aflam ca bieti orbi si cersetori de roscove straine si neindestulatoare (Oare cat vom mai canta, “cantarea lui Dumnezeu”, colinda strabuna in pamant strain? Cand ne vom veni in fire ca fratele nostru, Fiul pierdut si regasit? Doamne, regaseste-Ne!). Drumul catre Dumnnezeu, trebuie sa treaca prin nasterea dumnezeiescului din noi, in aceste zile de basm (nu Disney Land-ian) trebuie sa redevenim “maicile lui Dumnezeu”(aspectul mariologic al Bisericii –P.Evdokimov), sa-L nastem si noi in pestera plina de dihanii a sufletului nostru obosit. Dumnezeul-Treime a rostit dincolo de timp: “Fie!”(“Sa fie om…” -Geneza), Fecioara, odinioara a zis acelasi gabrielnic:”Fie!” (“Fie mie dupa cuvantul Tau…”), acum suntem invitati la ospatul celui de-al treilea: “Fie!”, rostit de noi in aceasta noapte tainica, dar oare suntem noi capabili sa-l rostim cu inima(in acceptiunea nepticilor-parintii filocalici, gandim cu Inima –sufletul - nu cu organul nunmit creier)? Mai avem noi timp, intre doua roscove si un cont in banca sa mai fim liberi? Am crezut ca America este cea mai libera tara (desi inima-mi soptea mereu contrariu) dar am constatat ca este cel mai sclavagist stat din lume, aici roscovanii sunt mintiti programatic si diabolic. Si cine vine aici, daca sta se murdareste de stupizenie si infantilism. O, cat de liberi suntem noi romanii!(“Cu virtuti sau defecte, romanii sunt copleti, le au pe toate complet!”, N. Steinhardt) Numai sa vrem si sa fim constienti! Si daca libertate nu e, nimic nu e(“Dumnezeu se face neatotputernic in fata libertatii umane, pe care nu o poate viola, deoarece a izvorat din Atotputernicia Sa”, Sf Grigore de Nazianz)!

            “O, Tu, care esti singur intre cei singuri, si Totul in toti”(H. de Lubac), vino cu mireasma Ta de stea de la rasarituri si ne lumineaza staulul in care Binevoiesti sa-ti culci capul sfant. Te vom primi cu miresme de colinde romanesti si Te vei simti acasa, ca odinioara la inchinarea magilor, unul fiind si din nemul nostru care Te-a asteaptat cuminte.

            Nu-i asa ca preferati Craciunul, in locul Pastilor? Craciunul, cand nu a devenit doar prilej de banchet talamb si artificii colorate, este mult mai bland, cu miros de cozonaci, nu e atata post, nu aminteste de moarte, tenebra frica umana. Acum e timpul sa ne inghesuim langa bradul impodobit, semnul vesniciei si al pururea-verdelui paradisiac(chiar daca stramosii nostrii aveau acum mar altoit in loc de brad cu globuri de plastic sau sticla colorata). Inima ne da ghers la colinde nu la Prohod, stam sub brad nu sub Cruce si asta ne convine, sa fie naivitate sau numai dor de nemurire? Voi hotarati! “Greu iti este tie sa…aluneci pe roscove!”, rasuna in toata necasa romaneasca de aiurea (Trebuie inainte de nebunie sa ne venim in fire si sa zicem: ”Doamne am gresit inaintea Cerului si a Ta…si a nemului meu, a tarii mele…!”). O palinca si o lacrima si un colind de Stefan Hrusca si gata trece si tenebra noapte a Craciunului, nu? Dar ea ramnane sadita in memoria ancestrala si comuna a sufletului romanesc…nu va inselati, pe Craciun nu-L smecheriti voi! Aceste aspecte si rani se vor razbuna odata, fiecare isi alege moartea sa…sufleteasca. Dumnezeu ne-a dat  o arma puternica: credinta, care este supraratiune (Parintele D. Staniloaie). Nu zice El ca in timp ce ne rugam sa credem ca se va intampla si asa va fi? Cateodata Dumnezeu trebuie “obligat” prin iubire, credinta si libertate sa faca ce vrem noi, numai de vom vrea binele. Caldiceii, conformistii, superficialii vor fi scuipati afara din gura Lui, numai curajosii, nebunii sunt pe placul dumnezeirii. Sa fim nebunii frumosi (in stil Dostoievschian) ai neamului si ai traditiei noastre romanesti, oriunde ne-am afla!

            Intre un Craciun cu fulgi de nea romanesti si o ploaie de confetii roscovane sau nu, suntem noi, in acest prag de ani rosi de armaghedon.

 Craciun Lin, romanesc!

 

Acelasi pentru cei care ma stiu,

Oricine pentru altii,

Pr. Iulian G

 

Paralelele Craciunului in infinit!

 

"Hristos Se naste, Mariti-L, Hristos din Cer, intampinati-L, Hristos pe pamant inaltati-va....!"

 

    Da, Hristos se naste, cred ca toti stim asta, dar oare toti ne bucuram? Oare mai stim noi sa ne bucuram, oare mai stim noi sa plangem?

Hristos vine pe calea smeritei smerenii, pe calea Stelei de la Rasarit, El Insusi Stea si Rasarit. El, caruia lumea toata si chiar Cerul tot nu este vrednic sa-I deschida sandaua intelesului Supra-Nasterii Sale Minunate. Ce nu a inteles lumea astazi, sau poate ca a uitat: Ca El se daruieste si cum "se-nparte focul multora, fara sa se imparta el insusi, tot asa si harul se imparte neimpartit", agraieste Sf. Grigorie Palama. Gandirea religioasa(Jaspers, Lacroix)distinge intre "origine " si "inceput" : Originea este in afara timpului; inceputul se situeaza in timp, e o dimensiune a naturii. Alt mare ganditor crestin zice: "Orice inceput  se misca intre bucurie si sacrificiu" (L. Laveile.). Odinioara cei vechi se intrebau: " Ce a dat pamantul dumnezeirii? Cruce, piroane, palme, scuipat, batjocura...", Cei noi, plini de Duhul care Se poarta si acum pe "ape" de suflet raspund:" Am dat-O pe Maica Domnului, Floare florilor si Gingasa gingasiilor!" Iata ce am dat si ce nu vom mai da! Multe suflete curate se vor perinda prin fata Mantuitorului, precum odinioara Magii de la Rasarit, dar niciuna ca Ea, Draguta, Scaunul si Tronul prea incapator al lui Dumnezeu-Omul. Ca si atunci, la Buna Veste, si acum Dumnezeu vrea sa Se nasca in inimile de Maica ale crestinilor, de aceea El bate mai mult ca un genteleman(Steinhardt) si daca I Se va deschide, va intra sa Se nasca neaparat. Asadar, asemenea Maicii Domnului sa stim ca Vrednicia, invredniceste; dar si invrednicirea vredniceste(vredniceste nu este aici adverb, ci verb, a carui actiune substantiveaza, creaza un "a fi" = "fire", ca in Axionul Adormirii: "Nasterea fecioreste, moartea arvuneste viata"), de aceea sa fim noi, acum(ca numai acest "acum" ne apartine!) Maicile lui Dumnezeu(mereu discutatul aspect mariologic al Bisericii, parca machiavelic ocolit)!

Sa stim ca opusul nasterii este moartea sufleteasca, cine nu naste, nu se naste si nu-L naste, moare!("Pacatul inseamna in acelasi timp si afirmarea si pierderea libertatii" - J. Gait) Pendulam dramatic toata viata intre "o iubire de sine" rea(Filaftia - "care uraste totul", Sf Ioan Damaschin) si una buna(" Cine s-a urat vreodata pe sine insusi?"; "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" zice Hristos). Ce alegem? Fiecare aduce raspunsul sau personal si unic in marea simfonie umana. "Nici un adanc al satanei(Apoc 2, 24)nu poate desfinta "fiinta", caci fiinta e anterioara oricarei negatii si unitatea e anterioara oricarei dedublari", zice Paul Evdochimov. Apoi, dragilor daca este asa sa radem in nas luceafarului cazut, satanei si sa stim ca noi avem drumul nostru, drumul Stelei de la Rasarit. Ce cautati prin curtile altor religii? Au nu stiti voi ca chenoza Mantuitorului, Taina Intruparii de care se mira tot Cerul aceasta expresie maxima a daruirii lui Dumnezeu prin smerenie, reprezinta cu adevarat antinomia fundamentala a Sfintei Scripturi si a omenirii intregi? Dumnezeu e nevazut in Fiinta Sa si Dumnezeu s-a descoperit in chip vazut in persoana lui Iisus Hristos. Ce vreti mai mult, se poate mai mult? Pe langa Taina asta, metempsihoza si celelalte sunt glume ieftine de tot. Creatia si Intruparea nu sunt decat doua momente complementare ale aceluiasi unic elan, "primul vestind pe al doilea si cel din urma desavarsind pe cel dintai si depasindu-l in chip infinit"(Sf Grigore de Nyssa). De la Newman si pana la Nicolae Cabasilas toti marturisesc ca: "Craciunul este moartea vechilor noastre dejnadejdi". Daca urmarim firul proorocirilor Vechi Testamentare o sa constatam cu uimire ca:" Posterior in durata, dar anterior ca si eternitate fata de timp, Hristos ne apare precedat de umbre si figuri, pe care El le-a proiectat din El Insusi in istoria poporului evreu"(H. de Lubac).

"Sema Israel!"("Adu-ti aminte, Israele...!")

"Sa nu uiti Darie,...!" de acestea toate, ca sunb obroc le-ai avut si acum pe fata si sub stea!

"Daca primul Adam a dat trup femeii, acum noul Adam isi ia trup din Fecioara!"(Vl. Lossky). Daca nu vom avea macar "disponibilitatea" totala, curata a sufletului si a trupului, degeaba postim si ne inselam ca suntem pregatiti pentru Craciun(Craciun - Creatio, creare din nou), ca nu inselam decat pe vreun popa iesit pe banda din "fabricile" teologicale, sau pe vreunul cu :"alba-neagra" bisnitariei(cuvant tiganesc, derivat de la buissnes). Fecioara singura este misterul jertfei curate, numai prin Ea ne putem prezenta, noi lumenul in fata Judecatorului, de aceea sa nu o luam inaintea Maicii Domnului niciodata in rugile noastre. Maica Domnului si-a justificat jertfa, deoarece ea a rodit, nu a fost iubire sterila cu beculete si papusi luminoase in staule de plastic. Revelatia crestina nu omagiaza "capcana" fecioriei neroditoare in nici un fel, nici iubirea platonica, neintrupata, ci fecioria care se nevoieste pentru a fi vas curat unui dar divin(ispita de-a dreapta zic Nepticii: sa postesti de dragul postului, ca scop in sine, sa iubesti platonic, rece, distant, occidental as zice). Aceste feciorie neroditoare duce la nebunie, cum se canta si ocolesc, iarasi popeste unii slujitori la Taina Sfantului Maslu (Evanghelia cu fecioarele nebune si fara undelemn in candele). "Ele raman afara in solipsism", zice Parintele Galeriu. Nu degeaba vechii crestini sarbatoreau Craciunul impreuna cu Botezul Domnului, deoarece sunt strans legate:" Duhul care plutea dintru inceput ca o pasare peste ape(Fac I, 2)dand viata primei creatii. coboara acum ca un porumbel peste Iisus Hristos, Care iese din valurile Iordanului(F.X.Durrwell), intemeind o noua creatie a nasterii din duh, a slujirii in duh si adevar, a infierii " Deci iata motivul, iata minunea, din pacate ne departam nu numi calendaristic ci si ontologic de aceste momente strict legate oarecand, fara sa intelegem de ce...trist!

Minunea Nasterii din Fecioara nu "e incalcarea legilor lumii cazute(cum crede tot Occidentul protestant), ci restaurarea legilor imparatiei lui Dumnezeu"(Mitropolitul Antonie de Surog).

Ne mai recunoastem noi in acestea?

Mai pregustam noi acestea?

Mai auzim noi de la amvoane aceste adevaruri?

Pai unde sa mai incapa ele, intre o tipsie de verzisori si niste foi din care se citeste nesimtitor si nesimtit?

De altfel, ne lamentam dramatic si nu-ntelegm ca, Craciunul este mai mult decat politica schioapa, decat ritual masonic, decat betie sleampata, decat cozonaci si excursii, chiar decat Colinde sau slujbe mumificate si amortite. El este, deoarece este Creatie din Nou! Este pentru ca ne-recreaza, de vrem, de mai putem si de are cine sa ne explice aceasta Taina la care a fost martor, Magul Trac, odinioara.

 

Sa ne incalzim la lumina suprafireasca a Stelei si sa lasam macar o raza sa patrunda si in pestera uda si plina de orataniile acestei lumi a inimii noastre.

Sa "suflam" suflare de caldura, cum au facut vrednicele dobitoace din vecinatatea Pruncului-Imparat peste Cel ce a suflat "suflare de viata" noua...acum sa-I intoarcem suflarea de dragoste invesnicita de mireasma duhului romanesc si crestin.

Hristoase, vino Tu, Cel singur, la Cei singuri!

Intre paralela romaneasca si alta, oricare ar fi ea (americana, etc...), sa alegem Supra-infinitul care le va uni!

Craciun lin romanesc!

 

Oricine pentru altii,

Acelasi pentru cei care ma stiu,

Pr. Iulian Gavriluta(inca in SUA)

 

Scrise in decembrie 2005 (Chicago – Illinois, USA)

 
ADRESA NOULUI SITE(din 2014):

Momentul Zilei

 

LA MULTI ANI BUZOIENI, ORIUNDE V-ATI AFLA!

La cumpana dintre ani, atunci cand dorintele zboara neingradite catre Cer, redactia NEWS BUZAU ureaza tuturor buzoienilor, oriunde s-ar afla, numai bine, sanatate si maxima fericire. Sa fiti voi insiva mereu! Un an mai bun!