Get Adobe Flash player

Imposibila democratie

Evaluare utilizator: / 4
Cel mai slabCel mai bun 

Este de prisos sa va mai faceti iluzii in ceea ce priveste afirmarea unei democratii reale la nivel european, in contextul existentei unei eurocratii inflexibile ale carei trasaturi tind sa se identifice tot mai mult cu cele ale totalitarismelor istoriei noastre recente din Estul si Rasaritul Europei. Aceeasi Uniune Europeana care declara cu emfaza

faptul ca se doreste un performant campion al promovarii democratiei in plan comunitar, tocmai ea aplica politici de dictat, ceea ce pune in evidenta un real deficit al democratiei la nivelul unei suprastructuri statale.

         Eurocratia nu este sub nicio forma expresia democratiei, ea este o dictato-cratie tot mai insistenta si tot mai agasanta. Daca la nivel de stat national mai exista totusi posibilitatea unei schimbari la nivel guvernamental, la nivel de Uniune, Comisia Europeana, cea care detine practic forta executiva, constituie o entitate decizionala de neatins. Mai mult, in eurocratia actuala care domina politicile europene, orice lege adoptata devine un imperativ pentru toate statele vasale ale Uniunii, iar capacitatea de a modifica o lege adoptata este imposibila.

        O noua Uniune Sovietica, de aceasta data in tiparele Uniunii Europene, este pe cale sa isi arate adevarata fata. Viitorul apropiat va demonstra faptul ca Vladimir Bucovski a avut dreptate. A avut dreptate atunci cand le-a spus vesticilor faptul ca viitorul apropiat al istoriei lor a fost deja experimentat in trecutul recent al celeilalte Europe si el a purtat numele de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.

        Guvernele  actuale europene, aparent dedicate unor interese nationale, au acceptat de mult jocul noii ordini eurocratice, devenind simple agentii de paza si ordine ale unei structuri suprastatale. La nivel national, aceste guverne isi joaca pe mai departe rolul de forte suverane, cosmetizand, prin diverse tipuri, starea de fapt existenta. Natiunile europene trebuie sa se trezeasca pana nu este prea tarziu si sa isi proiecteze propriile lor miscari anti-eurocratice, cu mult timp inainte ca marele colos comunitar sa se prabusesca, iar consecintele acestei prabusiri sa arunce Europa intr-un colaps fara precedent, neegalat de niciuna dintre crizele istoriei contemporane. Rezistenta la eurocratie este o necesitate vitala. A manifesta insa o reactie la eurocratie nu echivaleaza cu o reintoarcere la nationalism. O astfel de directie nu ar face altceva decat sa se reediteze primitivismul poitic si agresivitatea comportamentala  experimentate  din plin pe parcursul secolelor al XIX-lea si al XX-lea.

           Statele Europei au nevoie nu de schimbari de regim, ci de schimbari de sistem, atat in plan politic, cat si economic. Vechiul sistem traditional este, fara doar si poate, incapabil de a gestiona problemele social-economice ale modernitatii si, in acelasi timp, structura artificiala a constructiei europene nu este apta nici ea sa raspunda asteptarilor pragmatice ale natiunilor intr-o noua lume europeana. A accepta pe mai departe o Europa in care se imbina neputinta unor guverne obediente eurocratiei comunitare cu dictatura unei minoritati suprastatale, inseamna ca noi, natiunile Europei, sa participam la funeraliile lumii in care traim, inseamna sa contribuim la autodistrugerea propriei noastre existente.

          Atunci cand totul va fi prea tarziu, Europa natiunilor se va vedea in fata unei crize structurale, dusa pana la ultimele ei consecinte si sfartecata de un razboi social endemic si de proportii pan-europene. Nici peste Atlantic, pacificarea sociala nu va mai fi usor de mentinut. Unchiul Sam va simti pe deplin efectul de bumerang al propriilor sale greseli in raporturile cu ceilalti si un nou competitor pentru ordinea terestra se va grabi sa intre in posesia beneficiilor raposatului perdant.

            Abia acum, secolul al XXI-lea isi intra cu adevarat in drepturi, abia acum secolul al XX-lea se finalizeaza cu adevarat, dupa ce a mai agonizat un deceniu. In noua lume, tot ceea ce a facut parte din structura noastra ne devine strain, ne cautam si nu ne mai regasim, suntem noi fara de noi insine.

          Viitorul imediat se pune sub semnul supravietuirii. Trebuie sa supravietuim intr-o lume divizata, lumea noastra, a prolilor orwellieni, si lumea lor, lumea fermierilor de oameni, lipsiti de sentimente si de umanitate. Suntem noi si ei, noi sau ei.  In aburul iluziilor, unii dintre noi  ramanem sa mai credem in mistica democratiei si a unei posibile  ordini consensual-legitime, insa starea de fapt ne convinge tot mai mult despre realitatea traita, despre o imposibila democratie. Un nou totalitarism este cel care ne va guverna destinele si tot el se va face raspunzator pentru anarhia care vine.

 Iar noi? Noi parem a fi tainuitorii complici ai unei sinucideri colective. Ceea ce va rezulta va fi o lume fara invingatori, o lume in care specia lui Homo Sapiens trebuie sa-si recunoasca falimentul. Poate ca nu ar trebui sa va lasati cuprinsi de o gandire care poate fi calificata drept  negativista, gandire a unui mic mizantrop de serviciu, care vede lumea in culori triste si printr-o ceata deasa si fara de sperante. Poate ca exista acel ceva in masura sa stopeze caderea libera a unei umanitati in deriva. Totul se poate inscrie in logica posibilului. Cu siguranta, insa, asteptarea inactiva si acceptarea fara riposta a unei lumi rasturnate sunt doua mari pacate capitale pentru umanitate. Le purtam cu sine. Au devenit ale fiintei noastre.

 Adrian Constantin

 
ADRESA NOULUI SITE(din 2014):

Momentul Zilei

 

LA MULTI ANI BUZOIENI, ORIUNDE V-ATI AFLA!

La cumpana dintre ani, atunci cand dorintele zboara neingradite catre Cer, redactia NEWS BUZAU ureaza tuturor buzoienilor, oriunde s-ar afla, numai bine, sanatate si maxima fericire. Sa fiti voi insiva mereu! Un an mai bun!