Get Adobe Flash player

Cultura de provincie si o mare necunoscuta - marketingul cultural

Evaluare utilizator: / 5
Cel mai slabCel mai bun 

Sunt extrem de putine institutiile de cultura in care domeniul marketingului cultural sa constituie o preocupare de prim rang, iar  la nivel de provincie, o astfel de procupare reprezinta o mare necunoscuta. Chiar si acolo unde managementul conducerii este apanajul unor cadre tinere, domina, in continuare, un spirit mucegait si niste deprinderi culturale scoase de la naftalina, in jurul carora roiesc, in toata splendoarea lor, moliile rigiditatii si ale conservatorismului.

Neo-culturnicii postdecembristi traiesc pe mai departe dupa puterea obisnuintei si cu frica viscerala de a nu tulbura apele. Viziunea le ramane ingusta, semintele se scofalcesc in tartaguta si nimic nu lasa sa se intrevada mult asteptata trezire. Practicile vechi in care s-au scaldat, datorate formatorilor lor in ale culturii, batranii tovarasi ai culturii socialiste, le domina personalitatea si doar din cand in cand mai au vagi sclipiri de europenitate, marcate, din pacate, de un spirit de imitatie steril si eminamente scolaresc. Demararea unor proiecte de marketing solide s-ar lovi, in primul rand, de lipsa oamenilor specializati si dedicati unor activitati de anvergura.

 Nu este de ajuns sa avem doar specialisti intr-un domeniu dat; este necesar ca acesti oameni sa rezoneze cu spiritul vietii culturale sub toate formele ei de manifestare si sa posede acea forta creativa necesara, de care are nevoie piata culturala. Spiritul creativ este direct proportional cu gradul de cultura al individului, iar acolo unde pospaiul de cultura isi face veacul nestingherit, sa nu ne miram de ce nu se ridica odata ceata groasa a mediocritatii. Sa vorbim despre marketingul cultural privit ca o resursa pentru marketingul comercial in viata comunitatii locale este deja o himera.

La ce se reduce, in plan practic, viata culturala de provincie? Inregistram fie activitati stereotipe, insemnate cu mare morga in cartea traditiei culturale locale, fie actiuni culturale sporadice sau proiecte izolate, insa, in nici intr-un caz, nu gasim acel ferment cultural care sa permita evadarea din provincialism, din cadrele osificate ale unor practici culturale anchilozate. Care sa fie cauza profunda a unei astfel de stari de fapt? Spiritul limitat al  factorilor institutionali din spatiul cultural provincial, publicul tot mai needucat si aplecat spre kitch-ul cultural, finantatorii profund neinteresati de acest domeniu? Nu putem afirma decat faptul ca o multitudine de factori, desigur, in procente diferite, mentin pe mai departe o stare de fapt incomoda si total nedorita. In orice caz, nimic nu este mai condamnabil decat pasivitatea, automultumirea si indolenta celor care se pretind agentii activi ai vietii culturale.

Trebuie sa spunem insa, fara menajamente, faptul ca marketingul cultural intampina o reala rezistenta in blocajul existent in interiorul sistemul institutional cultural, si anume de la acei functionari care se ascund intre zidurile birourilor lor captusite cu hartii, neaerisite de birocratism si sunt lipsiti de o viziune culturala in acord cu standardele unei piete culturale de actualitate. A schimba o astfel de stare de fapt este extrem de dificil in lipsa unor normative reglatoare, fara a mai spune faptul ca este imposibil sa  vindeci un pacient atunci cand el nu recunoaste ca e bolnav; si nu un bolnav obisnuit, ci unul cu accente cronice. Naivii au crezut faptul ca o posibila schimbare va veni  odata cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, cand, volens nolens, oamenii de cultura vor fi nevoiti sa-si defineasca transant personalitatea culturala si odata cu aceasta, prezenta efectiva pe piata culturala. Unii pasi au fost facuti, dar structura vechilor practici culturale a fost prea putin afectata. In realitate, Europa culturala a ramas un subiect de palavre la un pahar de seminar sau o tema pentru o conferinta sterila.

Europa este departe si dintr-un alt punct de vedere. La noi, cultura continua sa fie asistata de stat, in proportie de 90%. In Vest, sistemul este mult mai echilibrat in ceea ce priveste aportul banilor publici si din mediul privat, fara sa mai spunem faptul ca deprinderea cetateanului de a participa efectiv la sprijinirea actului cultural este o realitate, iar in anumite tari, chiar o datorie. Nu si aici insa, la Portile Orientului! Cu toate acestea, lucrurile merg nestingherite mai departe. Nimeni nu ne dicteaza la noi in batatura. De la Centru la periferie stapaneste intunericul, iar luminile sperantei sunt putine la numar. Are oare rost sa vorbesti despre gropi in tara celor care nu vor sa le astupe? Se vor gasi oare urechile dispuse sa te asculte? Himerice sprante!

Si totusi, este o solutie: sa te implici! Sa oferi ceva chiar si acolo unde nu exista speranta. Si mai poti face ceva: sa-i insulti, fara menajamente, pe cei care isi traiesc sfidator existenta bugetofaga. Mai intai, sa le arati ca despre ei este vorba si, ulterior, sa-i arati nominal cu degetul. Sa le spui ca traiesc parazitar si ca doresti sa afli pe ce se cheltuiesc cu adevarat banii publici in cultura. Atunci vor deveni cu adevarat sensibili, raniti in orgoliu si tematori in ceea ce priveste viitorul. Toate bune, insa nu trebuie uitata  vorba aceea veche care spune Orb la orb nu-si scoate ochii.

                                                                                                                                                  Adrian Constantin

 
ADRESA NOULUI SITE(din 2014):

Momentul Zilei

 

LA MULTI ANI BUZOIENI, ORIUNDE V-ATI AFLA!

La cumpana dintre ani, atunci cand dorintele zboara neingradite catre Cer, redactia NEWS BUZAU ureaza tuturor buzoienilor, oriunde s-ar afla, numai bine, sanatate si maxima fericire. Sa fiti voi insiva mereu! Un an mai bun!