Get Adobe Flash player

14 octombrie - Cuvioasa Maica noastra Parascheva cea noua

Evaluare utilizator: / 1
Cel mai slabCel mai bun 

Aceasta cu adevarat mare si vestita intre femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva, s-a nascut intr-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii fericitei erau de neam bun si mariti, inavutiti cu foarte multi bani si averi; mai mult insa ii marea si imbogatea drept cinstirea lui Dumnezeu si a fi si a se numi crestini. Acestia dar aducand la lumina pe cuvioasa,

intai au renascut-o prin scaldatoarea cea dumnezeiasca, apoi pe cale inaintand, o invatara toata imbunatatirea si asezarea cea dupa Dumnezeu; iar dupa ce a trecut al zecelea an, ades mergea cu maica sa la biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si a auzit aceste dumnezeiesti binevestiri: "Cel ce voieste a veni dupa Mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie". Indata toata a fost cuprinsa de aceasta si iesind din biserica, intalnind un sarac, ascunzandu-se de maica sa si dezbracand hainele stralucite si luminate ce purta, le-a dat lui si ea a imbracat pe ale aceluia, luandu-le pe acestea cu oarecare mestesugire inteleapta.

Iar dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii intr-un astfel de chip s-au ingrozit si au batut-o ca sa nu mai faca asa. Ea insa nu numai de doua ori, ci de trei ori, si de multe ori, se zice ca dezbracand hainele sale, le-a dat saracilor, intru nimic socotind pentru aceasta, ocarile, ingrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Si acestea, adica in casa parinteasca erau ca niste preintampinari ale roadelor ce mai pe urma erau sa odrasleasca in ea si pasiri spre trecerea peste om. Apoi fiindca nu mai putea suferi durerea duhului in suflet, fara stirea parintilor si al celor de un sange cu ea, si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol, unde gustand toate bunatatile cele dupa Dumnezeu, indestulandu-se de dumnezeiestile si sfintitele biserici si moastele sfintilor si fiind binecuvantata de sfintii barbati cei de acolo si intarindu-se cu rugaciunile lor, a iesit din cetate si a trecut in Calcedon de cealalta parte si de acolo a venit la Iraclia din Pont, calatorind cu picioarele sale. Iar parintii ei insisi si prin altii (ca nevoia este lesne iscoditoare), mult trudindu-se si locuri din locuri schimband si cetati si sate calcand si neafland-o, s-au intors acasa. Iar preafericita fecioara venind la Iraclia din Pont si sosind la un oarecare locas dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu si intrand in el cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamant si l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat si prin ruga sa umplandu-se de har, cinci ani intregi a petrecut cu rabdare intr-acest sfant locas, tot felul de imbunatatiri savarsind; caci intru rugaciunile de toata noaptea facea stari statornice si de diamant, ajunari neincetate, batai in piept, tipete, tanguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe fata pamantului, cine dupa vrednicie va povesti; obiceiul smerit, cugetul cumpatat, curatenia inimii si plecarea ei spre Dumnezeu. Iar acum din destul de acestea desfatandu-se a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau sa o duca la Ierusalim; caci aceasta dorinta o avea si ruga pe Dumnezeu si pe Maica Lui de aceasta. Deci asa pregatita a iesit din biserica si ingradita cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim si indestulandu-se de toate cele sfinte si bune ale Ierusalimului, unde si blandele picioare ale Mantuitorului meu Hristos au calcat" si saturandu-se si zburdand prin pustiul Iordanului ca o pasare, a nimerit la o viata cinstita de calugarite pustnice si aci a intrat. Insa cat s-a nevoit aci, prin care pe vrajmasul diavol pana in sfarsit l-a stins, care mai inainte cu ispite multe si de tot felul a navalit asupra ei, neputand a le da in scris toate, putine oarecare din ele spre pomenire vom adauga aci. Bautura intrebuinta apa de izvor, si de aceasta foarte putina; trebuinta asternutului o implinea o rogojina, iar imbracamintea era o haina si aceasta foarte zdrentaroasa, cantarea pe buze neincetata, lacrimile de-a pururea. Peste toate acestea inflorea dragostea, iar varful imbunatatirilor, smerita cugetare le cuprindea pe toate acestea.

Deci multi ani rabdand in aratata manastire a calugaritelor si nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al douazeci si cincilea an al varstei, a iesit de aci si a venit la Ioppe si intrand intr-o corabie a inceput a pluti pe calea ce ducea spre casa, si a ajuns cu corabia la limanul patriei sale dupa ce a suferit multe primejdii ale sfaramarii de corabie, in mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol, si dupa ce a cercetat dumnezeiestile locasuri si pe sfintii barbati a plecat si a venit la oarecare sat anume Calicratia si acolo la biserica sfintilor si intru tot laudatilor Apostoli s-a salasluit, nesocotind petrecerea parintilor de bun neam si batjocorind intelepteste uneltirile vicleanului inselator. Deci doi ani a petrecut acolo neintinata porumbita si din potopul acestor curgatoare zburand a odihnit cortul ceresc, incredintand sfant sufletul sau mainilor ingeresti si prin ei locasurilor celor vesnice si dumnezeiesti; iar trupul cel din pamant si infrumusetat cu dumnezeiesti imbunatatiri l-a ascuns in pamant. Multa vreme dupa aceasta a trecut si cineva, rau cheltuind viata si obsteasca datorie implinind, a fost ingropat aproape de cuvioasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecaruia din barbatii sfinti aratandu-se in vis: "Ridica, i-a zis, trupul acesta si-l arunca; ca soare fiind si lumina nu pot suferi intunericul si murdaria". Insa zabovind acel dumnezeiesc barbat, divina aratare a cuvioasei socotind-o vedere obisnuita, sau vis normal, si a doua, si a treia iarasi sfanta l-a strigat si cumplit l-a ingrozit. Si dupa ce calugarul si-a venit in sine dupa cum se cuvine si din numele cuvioasei, care ii arata cu degetul locul, prea degrab s-a sculat si cu sarguinta a descoperit poporului vedenia de acolo, care cu totii obsteste alergand ca la o vistierie foarte inavutita au sapat pamantul. Iar dupa ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasma, si acel sfant trup al cuvioasei aflandu-l intreg cu totul pazit, cu maini cucernice l-au adus in biserica Sfintilor Apostoli, umpland aerul de mirezme si tamaieri si cantand dumnezeiesti psalmi. Insa cate minuni a savarsit dupa asezarea moastelor ei aici, Dumnezeul minunilor prin ea si pana acum savarseste, cu neputinta este in scris a le da; caci covarsesc, ca sa zicem asa si numarul stelelor si nisipul marii. De vreme ce vindeca schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli, inca si cele atingatoare de moarte; si in scurt a zice, departeaza toata neputinta nevindecata, numai cu atingerea raclei, care nu inceteaza, nici va inceta, imbelsugat a varsa tamaduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamarit-o.

Despre aceea, ca sfintele moaste ale cuvioasei aflate in cetatea Tarnovei, capitala oarecand a crailor bulgari, s-a stramutat de aci la Belgrad, si de acolo in orasul Constantinopol, povestesc Evtimie si Rafail; asemenea si Meletie al Atenei si Dositei patriarhul Ierusalimului. Tot la acelasi loc aflam si povestire de stramutarea moastelor ei din orasul Constantinopol aici la Iasi. Adica, "Patriarhul Constantinopolului Partenie batranul, luand bani de la domnitorul Moldaviei Vasilie, cu cuvant ca sa plateasca datoriile Patriarhiei, spanzurand de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele moaste, ce se pazeau in Patriarhie, le-a trimis aici catre stapanitorul Moldoaviei".

Iata ce zice despre aceasta Cantemir domnitorul Moldovei: "Sfanta Parascheva, precum aflam din cartile bisericesti, era stapana a satului Epivatelor, pe care apoi l-a castigat marele Apocavcos, Voievodul insusi stapanitorul Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldaviei, Vasilie, sa stramute sfintele ei moaste din biserica patriarhala a Constantinopolului; le-a castigat acestea pentru cele multe si mari binefaceri si slujbe facute sfintei biserici celei mari; ca din insasi veniturile sale a platit peste 260 pungi ce datora ea turcilor si crestinilor. Insa fiindca la turci este oprit a stramuta mort peste trei mile, afara de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomana, ca sa ia voie pentru stramutarea sfintelor moaste si ca sa ia porunca catre un Capugibasa, ca sa le insoteasca la Moldavia. Toata povestirea aceasta a stramutarii acesteia este zugravita pe peretele de amiazazi al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla sfintele ei moaste. Intre alte lucruri se infatiseaza acolo si Capugibasa cu ofiterii lui, mergand la petrecerea sfintelor moaste".

Aceasta stramutare de atunci este descrisa si pe marmura Cuvucliului, unde sunt asezate sfintele moaste, asa: "Cu vointa Tatalui, cu bineplacerea Fiului si cu conlucrarea Sfantului si de viata facatorului Duh, a Dumnezeului celui marit si inchinat in Sfanta si cea de o fiinta si nedespartita Treime. Binecinstitorul si de Hristos iubitorul Ioan Vasilie Voievod cu mila lui Dumnezeu domnitor a toata Moldavia, fiind ravnitor si aparator al sfintei credinte rasaritene, dupa dumnezeiasca ingrijire, a stramutat din Constantinopol cu multa osardie si prea multa dorinta aceste cinstite moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea din Tarnova. Aceasta stramutare a fost a treia. Iar preasfintitul si fericitul a toata lumea patriarh Partenie, cu toata bunavointa si sfatul Bisericii, a trimis aceste sfinte moaste ca pe o vistierie dumnezeiasca, cu prea fericitii trei mitropoliti: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianupolei si Teofan al Paleon-Patronului, in zilele prea sfintitului Varlaam mitropolitul Sucevei si a toata Moldavia; iar binecinstitorul si de Hristos iubitorul si cu mila lui Dumnezeu stapan al nostru si domnitor a toata Moldavia Ioan Vasilie Voievod, de acasa iesind cu evlavie si din tot sufletul primind aceasta nepretuita vistierie, potrivit le-au pus si le-au pastrat in cea noua zidita biserica a Sfintilor Trei Ierarhi si ai lumii dascali: Vasilie cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvantatorul si Ioan Gura de Aur, spre cinstea si marirea lui Dumnezeu celui laudat in Treime si spre vesnica solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lasarea pacatelor sale si a tot stralucit neamul lui. In anul de la Adam 7149, iar al domniei lui al 8-lea, in 13 iunie; in acelasi an s-a nascut si preaiubit fiul lui, Ioan Stefan Voievod, ca-ruia sa-i dea Domnul zile indelungate si viata de multi ani. Amin".

Din traditie avem povestiri de multe minuni savarsite de cuvioasa in anii cei dinaintea noastra, pe care nu s-a sarguit cineva a le aduna si a le publica spre lauda lui Dumnezeu slavitorul sfintilor Sai; inca si in zilele noastre nu conteneste a face minuni celora ce cu credinta alearga la ea. Caci cati neputinciosi au evlavie la sfintele moaste, alergand cu credinta sau din acoperamanturile puse la capul cel sfant al Cuvioasei luand si purtand, dobandesc vindecare! Si la neplouare, sau alta nevoie mare, facand litanie crestinii cu sfintele moaste, nu se lipsesc de cerere. Ci si in patria ei Epivata unde, precum se zice, casa ei parinteasca a fost prefacuta in biserica cu numele ei, cuvioasa face multe minuni, careia se cuvine marirea in vecii vecilor. Amin.

In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaste au fost asezate in minunata biserica a manastirii "Sfintii Trei Ierarhi", ctitoria domnitorului. Cinstitele moaste au ramas aici pana in anul 1884, cand au inceput lucrarile de restaurare a sfantului lacas, fiind mutate in paraclisul manastirii. Dar in seara zilei de 26 decembrie 1888, dupa slujba Vecerniei, din neatentie a ramas aprinsa o lumanare din sfesnicul de langa racla din lemn in care erau asezate cinstitele moaste; peste noapte sfesnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era asezata racla, arzand mocnit toata noaptea, fiind prefacut totul intr-un morman de jar. A doua zi dimineata, autoritatile de stat si bisericesti, preotii si credinciosii au constatat ca cinstitele moaste au ramas neatinse, inca o minune savarsita prin puterea lui Dumnezeu.

Ridicate din mormanul de jar, moastele Cuvioasei au fos adapostite provizoriu in altarul paraclisului de la manastirea Sfintii Trei Ierarhi si in curand stramutate in noua catedrala mitropolitana din Iasi, care fusese sfintita cu putin timp mai inainte, la 23 aprilie 1887. Aici se gasesc si astazi, fiind cinstite de obstea dreptcredinciosilor moldoveni, care ii cer sa mijloceasca pentru ei inaintea tronului ceresc, fiind socotita ca o adevarata ocrotitoare a Moldovei.

In sedinta sa din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea unor sfinti romani, precum si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra. Hotararea respectiva a fost transpusa in fapta in cadrul unor mari festivitati bisericesti in cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a facut in catedrala mitropolitana din Iasi, la 14 octombrie 1955, in prezenta a numerosi ierarhi romani, precum si a unor reprezentanti ai Bisericilor ortodoxe Rusa si Bulgara.

De astfel, Cuvioasa Parascheva a fost cinstita in Biserica noastra veacuri de-a randul. Inca de la sfarsitul veacului al XIV-lea exista o biserica cu hramul Prea Cuvioasa Parascheva in Rasinari, langa Sibiu, iar in anul 1408 aflam de existenta unei biserici cu hramul Sfanta Vineri in "Targul Romanului". Multe alte biserici din Moldova sau din alte parti ale pamantului romanesc au acelasi hram. Chipul ei sau scene din viata ei sunt zugravite in diferite biserici romanesti. Dreptcredinciosii crestini de pretutindeni o venereaza atat prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie a fiecarui an, iar cei din Iasi si imprejurimi prin inchinarea in fata cinstitelor ei moaste, cerandu-i ocrotire si ajutor.

Drept aceea, sa o cinstim si noi si sa ne rugam asa:

"Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia." (Din Acatistul Cuvioasei, Condacul 3).

Sursa: Calendar-ortodox..ro

 

reclama ta1

ADRESA NOULUI SITE(din 2014):

Momentul Zilei

 

LA MULTI ANI BUZOIENI, ORIUNDE V-ATI AFLA!

La cumpana dintre ani, atunci cand dorintele zboara neingradite catre Cer, redactia NEWS BUZAU ureaza tuturor buzoienilor, oriunde s-ar afla, numai bine, sanatate si maxima fericire. Sa fiti voi insiva mereu! Un an mai bun!